Confiteor

In urma unei conversatii cu amicul meu M., mi-am amintit cum era pe vremea cand eram studenta la Conservator si cantam la pian...M. m-a intrebat de ce imi place Debussy, intrucat pentru el este doar compozitorul care i-a torturat copilaria. I-am raspuns ca pentru mine au existat in principal 4 nume: Bach - filosofie, Mozart - imaginatie, Debussy - inovatie, si Rachmaninov - sexualitate. Si brusc mi-am amintit cum e sa simti toate aceste lucruri curgand din degete pe clape, sa vezi cum prind viata sub ochii tai si ai celor care te asculta, sa ai satisfactia de a le arata celorlalti o versiune cu totul noua a ceea ce stiau deja...si probabil ca daca mai aveam pianul in casa la ora la care mi-au rascolit mintea toate aceste amintiri m-as fi asezat pe scaun in fata lui, ca sa ii cer iertare ca mi-au trebuit 27 ani pentru a-mi da seama cat m-a ajutat fiinta lui. Pentru ca m-a ajutat in primul rand sa ma cunosc pe mine si propriile-mi limite, m-a ajutat sa incerc sa le depasesc si apoi sa plang cand nu am reusit sa o fac, m-a ajutat sa citesc mai usor oamenii de langa mine, dar mai ales m-a ajutat sa simt...Sa simt o mare parte din gama umana de sentimente, sa simt ce simt altii si sa impun o anume simtire lor...E greu de explicat in cuvinte...poate ca acum nu incerc decat sa imi justific mie o decizie luata intr-un anume moment al vietii...sau poate ca tot ce vreau este sa ma laud...sau poate ca pur si simplu am remuscari pentru a fi cedat prea usor aceasta tortura - deoarece de multe ori era o tortura - in fata unei situatii prea laice pentru a le compara intre ele.
Iar acum stau pur si simplu si imi scald auzul in liniile calde ale unui Concert 3 de Rachmaninov, in interpretarea unui solist prea putin cunoscut, poate cu mult mai putin talentat (dar la Rachmaninov e nevoie poate prea putina de talent, la cat e de flexibil te conduce muzica sa il canti...), dar poate o idee mai perseverent decat mine...si mi se face rusine cand, la anumite pasaje, imi trece prin cap "Uite, aici as fi subliniat mai mult dominanta...oops, a macelarit tot pasajul...habar n-are sa arate trecerea dintre tonalitati...ale naibii acorduri...", s.a.m.d., stiind prea bine ce ar fi trebuit sa apara in acele locuri si ce as fi facut eu si cu cat mai bine ar fi sunat in stilul meu...Dar nu pot decat sa imi inghit nodul din gat, si sa imi las urechile sa planga, si sa incerc cu ipocrizie sa ascult fara sa aud alte variante ipotetice din mintea mea...