Dies irae

Nu stiu ce reprezinta pentru unii ideea de blog...de fapt, nici pentru mine nu sunt foarte sigura ce reprezinta...probabil doar un loc unde sa imi pot insira pe ata ideile precum niste margele, unde sa ma spovedesc intr-un mod mai putin ortodox, unde sa dau voie altora sa asiste la tot ce se petrece uneori in mine...
Iar in clipa asta in mine se petrece o adevarata furtuna..."furtuna zilei de apoi"...in care toti vinovatii isi platesc greselile...iar eu incerc sa imi caut greselile mele ca sa stiu pentru ce o sa dau socoteala...
Trecand nitel peste asta, si facand o paranteza literara, intrucat tocmai am avut parte de un inceput de conversatie relativ interesant cu acelasi amic Amorf cu care imi intretin spiritul momentan, voi incerca sa strecor aici in continuare subiectul respectiv.
Chimia umana.
Ce face ca doi oameni sa se atraga sau sa se respinga?
Si ce determina gradul de atractie sau de respingere?
Pentru ca refuz sa cred in acele treburi absolut ordinare de genul "frumusete", "inteligenta", etc, etc, etc. Toate alea sunt caracteristici. Nu caracteristicile ne atrag la o persoana. Ci impactul pe care il au acestea asupra noastra. Asupra caracteristicilor noastre. Socul pe care il genereaza in sufletul nostru. Sau in mintea noastra. Sau pur si simplu senzatia de moment. Desi nici asta nu este. Pentru ca de multe ori senzatia se limiteaza la momentul in care este perceputa. Si odata trecut momentul...gata. Pa. (Asa traduc unii treaba aia cu "prima impresie" - iar la ei chiar conteaza. La mine se intampla de obicei exact invers. Cand vad ca nu imi place cineva in mod deosebit la "prima impresie", stiu ca o sa ma inteleg foarte bine mai apoi cu el/ea. Si cel mai bun exemplu e sotul meu: primul lucru pe care l-am facut la doar doua ore dupa ce l-am cunoscut a fost sa plang. In hohote. Fara vreun motiv concret. Pur si simplu am plans cu pofta. Are cineva vreo explicatie logica pentru asta?...Banuiam eu. Daca totusi stiti ceva, please feel free to contact me at 07**.***.***. Sau comentati aici.) Revenind. Din acelasi motiv lumea face dragoste. Toata viata. Pentru ca senzatia aia extraordinara a orgasmului nu se pastreaza decat cateva fractiuni de secunda. Senzatia reala. Senzatia de "bine", de "satisfacut", dureaza putin mai mult. Si cand uitam senzatia, o vrem din nou. Pentru ca era "bine". E pur si simplu un drog. Un drog fizico-psihic. Cel mai natural drog posibil: endorfine si feromoni si alte nu stiu cate feluri de hormoni specifici. Deci: chimie. Si asta iese la iveala in toate felurile posibile. O anumita caracteristica a cuiva atinge o "coarda" din noi care elibereaza un anume hormon. Si bang! e "bine". Si mai vrem. Si uite asa se pomeneste cate unul intr-o relatie si nu intelege de ce...pentru ca uita acea senzatie initiala, si nu mai stie unde sa o caute ca sa o perceapa din nou. La sex e mai simplu. E mai "basic". Te obliga mama natura sa o iei in seama. La partea cu creier si alte alea...e mai greu, ca unii "n-are". Asa ca...asta e.
Draga Amorf, ma opresc aici cu dizertatia...nu de alta, dar mi-e teama ca o sa dau in alte subiecte si prefer sa le tratez separat. Ghiveciul e bun doar cand e asortat cu vinete si dovlecei si cu alte legume...nu cu cuvinte alandala. Peace!